Poporul American: O mostră a revelației lui Dumnezeu în istorie
Într-un fel poporul American seamănă așa de bine cu poporul Evreu. Pe evrei Dumnezeu i-a luat dintr-o țară bogată, din Egipt și i-a trecut printr-o pustie, apoi i-a dus într-o țară diferită, dar la fel de bogată, unde curge lapte și miere! Ce a vrut Dumnezeu să demonstreze cu evreii? Că El poate lua orice popor, oricât de mic și neînsemnat, un popor de robi, și poate face din acesta un popor liber, prosper, un popor mare! Și aceasta datorită faptului că El a decis în mod suveran să lucreze cu acel popor. Dumnezeu a ales pe evrei să demonstreze faptul că El binecuvintează pe cei care îl caută și îl cinstesc. Sub David și Solomon, poporul evreu a cunoscut un nivel de civilizație și cultură și bunăstare ce nu îl avea nici un alt popor al timpului respectiv!
La fel a procedat Dumnezeu cu poporul American. A luat pe cei mai neînsemnați oameni din societatea europeană și i-a adus aici, pe continentul Nord American unde i-a binecuvântat enorm! Acei pelerini săraci și lipsiți de mijloace au devenit cel mai prosper și cel mai puternic popor al istoriei pământului!
Istoria poporul American seamănă așa de bine cu istoria poporului evreu. Dumnezeu a ales și acest popor al Americii ca să demonstreze felul impresionant în care poate El binecuvânta un neam care ascultă de Cuvântul lui! Dar poporul American seamănă așa de bine și cu Biserica Domnului! În Biserica Sa, Domnul Isus a adus oameni de orice limbă, de orice norod, de orice cultură, și i-a contopit, făcându-i una. În Biserica Domnului Isus și Evreii și Grecii și Barbarii și Sciții au devenit una (Galateni 3:28!
La fel s-au petrecut lucrurile și cu poporul American. Aici au venit oameni din orice nație de pe fața pământului, și stabilindu-se aici au devenit una! Nici un alt popor de pe fața pământului nu a cunoscut acest fenomen de asimilare a atâtor elemente etnice diferite într-o perioadă așa de scurtă!
Mai mult, în Biserică Dumnezeu a luat oamenii cei mai săraci și mai disprețuiți, cei mai apăsați și prigoniți din lume, și le-a dat libertate și demnitate în Christos! În America Dumnezeu a adus pe cei mai săraci din Europa sau din alte părți ale lumii, și a făcut din aceste mase un popor prosper, care trăiește cu demnitate în libertate! Ce bine seamănă poporul American cu Biserica Domnului!
Ilustrativă este inscripția așezată pe soclul Statuii Libetății, o poezie scrisă de Emma Lazarus, ce surprinde așa de bine fenomenul istoric american. Un fragment:
„Voi, pământuri vechi, țineți-vă pompa și bogații!” - strigă ea cu buze înmărmurite.
„Dați-mi mie pe cei săraci și obosiți, gloatele voastre neorganizate
Care tânjesc ca să respire în libertate,
Pe cei ce-s izgoniții și mizerabili de care țărmurile voastre-s pline.
Trimite-ți-i pe aceștia, pe cei bătuți de soartă, pe cei lipsiți de casă
Și eu ridic lumina felinarului, poarta de aur ca să le-o arăt chiar lângă mine!”
Ca și Biserica Domnului, poporul American a fost format din oameni de orice seminție, dar mai ales din oameni sărmani care au venit din toate colțurile lumii ca să respire în libertate!
Biserica Domnului este binecuvântată cu toate binecuvântările duhovnicești în Christos. Poporul American a fost binecuvântat cu toate binecuvântările naturale ale Domnului. Dumnezeu a ales poporul American pentru a demonstra că binecuvântările Sale nu s-au dat doar în vechime, ci se dau și astăzi celor ce îi cinstesc Numele și acționează după principiile Cuvântului Său.
Lecții ce le desprindem din istoria Americii
· Dumnezeu nu disprețuiește începuturile slabe
În vechime El a luat un popor mic, o familie de 70 de persoane, din care a făcut poporul mare, ce I-a purtat Numele! Așa au fost începuturile poporului evreu! Și acum gândiți-vă, ce firave au fost începuturile poporului American, începuturile acelor colonii de refugiați religioși ce au venit în America! O colonie engleză din 1587 a dispărut fără urmă. Orașul Charleston a fost distrus de furia spaniolilor! O corabie, Mayflower, ajunge pe țărmurile continentului Nord-American și cei sosiți fondează o așezare care până în primăvară se înjumătățește! Coloniile refugiaților religioși din Europa (puritani, hughenoți, quackers, reformați etc.) erau prinse între domeniile Spaniole și cele Franceze! Ambele aveau dorința să distrugă așezările protestanților veniți în America pentru libertate! Așa au început Statele Unite ale Americii! Și ce creștere și prosperitate a dat Dumnezeu acestor colonii slabe și firave, dar formate din oameni temători de Dumnezeu!
Domnul nu disprețuiește începuturile slabe, și este de partea celui slab! Ce neputincioase erau coloniile engleze față de cele franceze! Canada, Valea Fluviului Ohio; Marile Lacuri, Mississippi, etc., toate aparțineau francezilor ce așezaseră acolo forturi. Ce prost a mers războiul cu Franța în timpul conflictului cunoscut ca Războiul Francez și Indian început în 1754... Și totuși, Pacea de la Paris din 1763 este favorabilă coloniilor engleze!
Ce slabe erau cele 13 colonii în fața Imperiului Britanic în a doua jumătate a secolului 18! Și totuși, conflictul care a durat din 1775 până în 1783 a adus victorie Americanilor!
Ce slabe au fost începuturile organizării societății Americane independente... Opinia englezilor era că cele treisprezece colonii se vor lovi de atâta insucces în organizarea politică încât vor reveni de bună voie sub coroana britanică! Articles of Confederation, prima constituție a Celor 13 Colonii, era total neadecvată pentru o țară formată din mai multe state în care fiecare stat deținea o putere ce submina guvernul central... Adunarea Constituantă întrunită în 1787 și menită să dea Americii o nouă Constituție era atât de divizată încât se părea imposibil să se ajungă la o înțelegere și la un document unitar așa cum a fost cel eloborat în final... Și totuși, Dumnezeu a binecuvântat noul popor cu o Constituție care a fost invidiată de toate popoarele lumii!
La doar 100 de ani de la independență Statele Unite devin cea mai puternică țară din lume și cea mai dezvoltată din punct de vedere economic, social și cultural...
Dovezi că Dumnezeu a fost activ în viața poporului American și S-a revelat prin această istorie:
· Dumnezeu nu dă victoria celui puternic, ci celui ce se roagă și se bizuie pe Domnul
În conflictul dintre coloniile Americane și Anglia, care era puterea favorită și avea toate șansele de câștig? Anglia, care avea resurse nelimitate! Dar în fruntea armatei coloniștilor Dumnezeu a plasat un om al rugăciunii, pe George Washington. La Valley Forge, când totul părea pierdut, Washington îngenunchează, petrece timp în rugăciune pe zăpadă și cere ajutorul Domnului! Ajutorul nu a întîrziat să vină!
· Dumnezeu nu lasă neasistată o adunare care îi cere ajutor în rugăciune
După ce Adunarea Constituantă a ajuns în impas și se prevedea că reprezentanții celor 13 colonii nu vor ajunge la un consens pentru elaborarea unei constituții, veteranul Adunării Constituante, Benjamin Franklin, a luat cuvântul și a spus că din moment ce nici o vrabie nu cade la pământ fără voia lui Dumnezeu, nu e posibil ca Cele 13 Colonii să fi ajuns la independență fără voia lui Dumnezeu. A propus ca din ziua aceea orice întrunire să fie precedată de rugăciune... După ce acea sugestie a fost adoptată imediat de participanți, în timp record a fost redactată Constituțai celor 13 State Unite. Până astăzi politicienii recunosc Geniul Constituției americane, rămasă în funcție două secole și jumătate.
O lecție din istoria Americii ce demonstrează implicarea lui Dumnezeu în această istorie
· Dumnezeu nu poate privi cu plăcere la un popor care l-a avut în atenție timp de câteva secole, iar apoi l-a scos din viața lui publică...
Istoria biblică arată că Evreii, după ce au fost favorizați de Dumnezeu să cucerească Canaanul și să intre în posesia acelei țări prospere, după ce s-au bucurat de o perioadă de pace (câteva generații) au uitat de Domnul și de Cuvântul Lui și au experimentat o degradare continuă (sătui de Legea lui Moise și de cerințele de la Templu s-au dedat la idolatrie și imoralitate) până au ajuns din nou în robie... Istoria tristă a evreilor este reflectată actualmente de istoria poporului American. Începând cu anii 1960 treptat Dumnezeu a fost eliminat din viața societății americane (rugăciunea eliminată, Biblia exclusă, cele Zece Porunci proscrise în școlile publice din America, divorțul fără greșală permis fără limite, secularismul predat și promovat la toate instituțiile ce formează scheletul societății americane, etc.), ceea ce a atras degradarea morală și treptat dezintegrarea familiei și a societății americane. La ora actuală societatea americană este o parodie a ceea ce a fost cu câteva decenii înainte. Degenerarea morală, distrugerea familiei tradiționale, imoralitatea și perversiunile sexuale, toate aceste lucruri au proliferat enorm și au erodat țesătura societății americane, așa că la ora actuală noua generație a ajuns să numească răul bine și binele rău! Ce ne spune acest lucru? Că pedeapsa lui Dumnezeu pentru o societate care L-a cunoscut și apoi l-a lepădat nu este departe!
În istoria ambelor nații (cea a evreilor și cea americană) prosperitatea a distrus moralitatea și dorința de a trăi după normele Cuvântului lui Dumnezeu. În ambele a înflorit și s-a dezvoltat o ideologie care susținea cu argumente pseudo-raționale idolatria și nepăsarea față de Dumnezeul adevărat!
Când Ieremia a mustrat poprul iudeu pentru idolatria ce o practica deschis, bărbații și femeile l-au apostrofat și au declarat: „Când am slujit lui Yahweh ne-a mers rău! Când am slujit Împărătesei cerului, ne-a mers bine. Acum că Ieremia a întors inimile unora din popor din nou spre Yahweh, acum avem necazul cu babilonieinii!” Cei ce practicau idolatria considerau ca vinovați de dezastrul ce era iminent pe închinătorii adevărați ai lui Dumnezeu, a căror număr se redusese atât de substanțial!
La fel stau lucrurile și în societatea americană! Liberalii, progresiștii, cei cu orientare de stânga declară că frâna în societate sunt credincioșii evanghelici! Pe aceștia îi acuză de problemele sociale și economice. Pe aceștia îi acuză de ură la adresa pervertiților sexuali și de problemele ce le au aceștia din urmă (depresiile ce vin în urma trăirii în urâciuni după care se ajunge la sinucidere).
Așa cum pentru poporul iudeu a existat până în ultimul moment posibilitatea pocăinței și a evitării dezastrului național, tot așa, pentru poporul american există posibilitatea pocăinței și a revirimentului ce poate salva de la prăpădul ce se profilează la orizont! Dumnezeu să aibe milă de America!
La fel a procedat Dumnezeu cu poporul American. A luat pe cei mai neînsemnați oameni din societatea europeană și i-a adus aici, pe continentul Nord American unde i-a binecuvântat enorm! Acei pelerini săraci și lipsiți de mijloace au devenit cel mai prosper și cel mai puternic popor al istoriei pământului!
Istoria poporul American seamănă așa de bine cu istoria poporului evreu. Dumnezeu a ales și acest popor al Americii ca să demonstreze felul impresionant în care poate El binecuvânta un neam care ascultă de Cuvântul lui! Dar poporul American seamănă așa de bine și cu Biserica Domnului! În Biserica Sa, Domnul Isus a adus oameni de orice limbă, de orice norod, de orice cultură, și i-a contopit, făcându-i una. În Biserica Domnului Isus și Evreii și Grecii și Barbarii și Sciții au devenit una (Galateni 3:28!
La fel s-au petrecut lucrurile și cu poporul American. Aici au venit oameni din orice nație de pe fața pământului, și stabilindu-se aici au devenit una! Nici un alt popor de pe fața pământului nu a cunoscut acest fenomen de asimilare a atâtor elemente etnice diferite într-o perioadă așa de scurtă!
Mai mult, în Biserică Dumnezeu a luat oamenii cei mai săraci și mai disprețuiți, cei mai apăsați și prigoniți din lume, și le-a dat libertate și demnitate în Christos! În America Dumnezeu a adus pe cei mai săraci din Europa sau din alte părți ale lumii, și a făcut din aceste mase un popor prosper, care trăiește cu demnitate în libertate! Ce bine seamănă poporul American cu Biserica Domnului!
Ilustrativă este inscripția așezată pe soclul Statuii Libetății, o poezie scrisă de Emma Lazarus, ce surprinde așa de bine fenomenul istoric american. Un fragment:
„Voi, pământuri vechi, țineți-vă pompa și bogații!” - strigă ea cu buze înmărmurite.
„Dați-mi mie pe cei săraci și obosiți, gloatele voastre neorganizate
Care tânjesc ca să respire în libertate,
Pe cei ce-s izgoniții și mizerabili de care țărmurile voastre-s pline.
Trimite-ți-i pe aceștia, pe cei bătuți de soartă, pe cei lipsiți de casă
Și eu ridic lumina felinarului, poarta de aur ca să le-o arăt chiar lângă mine!”
Ca și Biserica Domnului, poporul American a fost format din oameni de orice seminție, dar mai ales din oameni sărmani care au venit din toate colțurile lumii ca să respire în libertate!
Biserica Domnului este binecuvântată cu toate binecuvântările duhovnicești în Christos. Poporul American a fost binecuvântat cu toate binecuvântările naturale ale Domnului. Dumnezeu a ales poporul American pentru a demonstra că binecuvântările Sale nu s-au dat doar în vechime, ci se dau și astăzi celor ce îi cinstesc Numele și acționează după principiile Cuvântului Său.
Lecții ce le desprindem din istoria Americii
· Dumnezeu nu disprețuiește începuturile slabe
În vechime El a luat un popor mic, o familie de 70 de persoane, din care a făcut poporul mare, ce I-a purtat Numele! Așa au fost începuturile poporului evreu! Și acum gândiți-vă, ce firave au fost începuturile poporului American, începuturile acelor colonii de refugiați religioși ce au venit în America! O colonie engleză din 1587 a dispărut fără urmă. Orașul Charleston a fost distrus de furia spaniolilor! O corabie, Mayflower, ajunge pe țărmurile continentului Nord-American și cei sosiți fondează o așezare care până în primăvară se înjumătățește! Coloniile refugiaților religioși din Europa (puritani, hughenoți, quackers, reformați etc.) erau prinse între domeniile Spaniole și cele Franceze! Ambele aveau dorința să distrugă așezările protestanților veniți în America pentru libertate! Așa au început Statele Unite ale Americii! Și ce creștere și prosperitate a dat Dumnezeu acestor colonii slabe și firave, dar formate din oameni temători de Dumnezeu!
Domnul nu disprețuiește începuturile slabe, și este de partea celui slab! Ce neputincioase erau coloniile engleze față de cele franceze! Canada, Valea Fluviului Ohio; Marile Lacuri, Mississippi, etc., toate aparțineau francezilor ce așezaseră acolo forturi. Ce prost a mers războiul cu Franța în timpul conflictului cunoscut ca Războiul Francez și Indian început în 1754... Și totuși, Pacea de la Paris din 1763 este favorabilă coloniilor engleze!
Ce slabe erau cele 13 colonii în fața Imperiului Britanic în a doua jumătate a secolului 18! Și totuși, conflictul care a durat din 1775 până în 1783 a adus victorie Americanilor!
Ce slabe au fost începuturile organizării societății Americane independente... Opinia englezilor era că cele treisprezece colonii se vor lovi de atâta insucces în organizarea politică încât vor reveni de bună voie sub coroana britanică! Articles of Confederation, prima constituție a Celor 13 Colonii, era total neadecvată pentru o țară formată din mai multe state în care fiecare stat deținea o putere ce submina guvernul central... Adunarea Constituantă întrunită în 1787 și menită să dea Americii o nouă Constituție era atât de divizată încât se părea imposibil să se ajungă la o înțelegere și la un document unitar așa cum a fost cel eloborat în final... Și totuși, Dumnezeu a binecuvântat noul popor cu o Constituție care a fost invidiată de toate popoarele lumii!
La doar 100 de ani de la independență Statele Unite devin cea mai puternică țară din lume și cea mai dezvoltată din punct de vedere economic, social și cultural...
Dovezi că Dumnezeu a fost activ în viața poporului American și S-a revelat prin această istorie:
· Dumnezeu nu dă victoria celui puternic, ci celui ce se roagă și se bizuie pe Domnul
În conflictul dintre coloniile Americane și Anglia, care era puterea favorită și avea toate șansele de câștig? Anglia, care avea resurse nelimitate! Dar în fruntea armatei coloniștilor Dumnezeu a plasat un om al rugăciunii, pe George Washington. La Valley Forge, când totul părea pierdut, Washington îngenunchează, petrece timp în rugăciune pe zăpadă și cere ajutorul Domnului! Ajutorul nu a întîrziat să vină!
· Dumnezeu nu lasă neasistată o adunare care îi cere ajutor în rugăciune
După ce Adunarea Constituantă a ajuns în impas și se prevedea că reprezentanții celor 13 colonii nu vor ajunge la un consens pentru elaborarea unei constituții, veteranul Adunării Constituante, Benjamin Franklin, a luat cuvântul și a spus că din moment ce nici o vrabie nu cade la pământ fără voia lui Dumnezeu, nu e posibil ca Cele 13 Colonii să fi ajuns la independență fără voia lui Dumnezeu. A propus ca din ziua aceea orice întrunire să fie precedată de rugăciune... După ce acea sugestie a fost adoptată imediat de participanți, în timp record a fost redactată Constituțai celor 13 State Unite. Până astăzi politicienii recunosc Geniul Constituției americane, rămasă în funcție două secole și jumătate.
O lecție din istoria Americii ce demonstrează implicarea lui Dumnezeu în această istorie
· Dumnezeu nu poate privi cu plăcere la un popor care l-a avut în atenție timp de câteva secole, iar apoi l-a scos din viața lui publică...
Istoria biblică arată că Evreii, după ce au fost favorizați de Dumnezeu să cucerească Canaanul și să intre în posesia acelei țări prospere, după ce s-au bucurat de o perioadă de pace (câteva generații) au uitat de Domnul și de Cuvântul Lui și au experimentat o degradare continuă (sătui de Legea lui Moise și de cerințele de la Templu s-au dedat la idolatrie și imoralitate) până au ajuns din nou în robie... Istoria tristă a evreilor este reflectată actualmente de istoria poporului American. Începând cu anii 1960 treptat Dumnezeu a fost eliminat din viața societății americane (rugăciunea eliminată, Biblia exclusă, cele Zece Porunci proscrise în școlile publice din America, divorțul fără greșală permis fără limite, secularismul predat și promovat la toate instituțiile ce formează scheletul societății americane, etc.), ceea ce a atras degradarea morală și treptat dezintegrarea familiei și a societății americane. La ora actuală societatea americană este o parodie a ceea ce a fost cu câteva decenii înainte. Degenerarea morală, distrugerea familiei tradiționale, imoralitatea și perversiunile sexuale, toate aceste lucruri au proliferat enorm și au erodat țesătura societății americane, așa că la ora actuală noua generație a ajuns să numească răul bine și binele rău! Ce ne spune acest lucru? Că pedeapsa lui Dumnezeu pentru o societate care L-a cunoscut și apoi l-a lepădat nu este departe!
În istoria ambelor nații (cea a evreilor și cea americană) prosperitatea a distrus moralitatea și dorința de a trăi după normele Cuvântului lui Dumnezeu. În ambele a înflorit și s-a dezvoltat o ideologie care susținea cu argumente pseudo-raționale idolatria și nepăsarea față de Dumnezeul adevărat!
Când Ieremia a mustrat poprul iudeu pentru idolatria ce o practica deschis, bărbații și femeile l-au apostrofat și au declarat: „Când am slujit lui Yahweh ne-a mers rău! Când am slujit Împărătesei cerului, ne-a mers bine. Acum că Ieremia a întors inimile unora din popor din nou spre Yahweh, acum avem necazul cu babilonieinii!” Cei ce practicau idolatria considerau ca vinovați de dezastrul ce era iminent pe închinătorii adevărați ai lui Dumnezeu, a căror număr se redusese atât de substanțial!
La fel stau lucrurile și în societatea americană! Liberalii, progresiștii, cei cu orientare de stânga declară că frâna în societate sunt credincioșii evanghelici! Pe aceștia îi acuză de problemele sociale și economice. Pe aceștia îi acuză de ură la adresa pervertiților sexuali și de problemele ce le au aceștia din urmă (depresiile ce vin în urma trăirii în urâciuni după care se ajunge la sinucidere).
Așa cum pentru poporul iudeu a existat până în ultimul moment posibilitatea pocăinței și a evitării dezastrului național, tot așa, pentru poporul american există posibilitatea pocăinței și a revirimentului ce poate salva de la prăpădul ce se profilează la orizont! Dumnezeu să aibe milă de America!
Posted in Bulletin Articles
No Comments