Reforma Religioasă și importanța ei teologică și istorică
Premergătorii Reformei
Jumătate de mileniu de la Reforma lui Luther
În 31 Octombrie 2017 s-au împlinit 500 de ani de la începutul Reformei religioase înfăptuite prin Martin Luther. Bisericile Evanghelice datorează mult lui Martin Luther, acel călugăr augustinian ce s-a împotrivit unui Imperiu și unei Instituții Eclesiastice atotputernice, și a făcut-o deoarece a aflat Adevărul și a dorit să rămână credincios Adevărului. Data de 31 Octombrie 1517 a intrat în istoriografie ca una din cele mai importante ale civilizației și istoriei.
Influența Reformei
Un istoric a observat că până pe la anul 1500 toate civilizațiile pământului erau cam la același nivel de dezvoltare. Europa, Americile, Asia, Africa, toate cam la același nivel. După această dată însă Europa a luat-o mult înaintea celorlalte civilizații și a ajuns să construiască ceea ce astăzi istoricii numesc Civilizația Vestică. O civilizație cu un nivel de cultură și tehnică inimaginabil la 1500. Dacă lumea a ajuns astăzi la progresul de care ne bucurăm cu toți, un progres de care beneficiază nu doar țările Apusului, ci toate țările, lucrul acesta se datorește Civilizației Vestice Creștine ce a început pe la 1500.
Cărui factor i se datorează acestă dezvoltare fără precedent, cu așa influență că a afectat întrega lume? Nu este greu să identificăm factorul ce a declanșat acestă dezvoltare uimitoare. Este Reforma religioasă ce a cuprins în secolul XVI o parte din țările Europei, dar care a influențat ulterior toate țările Europei. Reforma și contra-Reforma au schimbat fața Europei și a lumii!
Evul Mediu Întunecat
Înainte de Reformă Europa se găsea în Epoca Evului Mediu, o epocă caracterizată de înapoiere tehnică, de existența unei economii autarhice și locale, de misticism, de analfabetism, etc. Evul mediu, care a durat aproximativ 1000 de ani, de la 500 la 1500, a fost o epocă de bulversări impresionante. Imperiul Roman din Apus, măcinat de slăbiciunile sale interioare a decăzut și a fost fărâmițat în mici teritorii conduse de câte un rege, câte un duce, câte un markgraf... Popoarele barbare ce au invadat Imperiul au adus cu ele barbaria care le caracteriza. Dar încet, încet, o formă de creștinism diluat (creștinismul catolic) a fost extins peste tot în Europa. În ciuda faptului că societatea Europei se considera creștină, adevărul era că peste tot domnea o întunecime spirituală. Întunecimea Evului Mediu s-a datorat în principal unui factor, îndepărtarea Bisericii de Biblie. Biblia era ținută încuiată în mănăstiri, și oamenii nu aveau acces la Cuvântul lui Dumnezeu. Iată în ce a constat întunecimea Evului Mediu! Slujbele religioase se făceau în latină, în Vestul Europei, deși oamenii nu vorbeau latina, și se țineau în slavonă în Răsăritul Europei, deși oamenii nu mai vorbeau slava veche!
În Apus papalitatea deținea un monopol absolut asupra vieții spirituale. Situația era similară în Răsărit, unde Biserica Răsăriteană perpetua tradiții și obiceiuri ritualistice total opuse Cuvântului lui Dumnezeu și țineau masele de credincioși în obscuritate.
Civilizația Vestică
În această mare de întunecime Dumnezeu a aprins făclia Reformei pe la 1500, ceea ce adus la transformări uimitoare din punct de vedere spiritual, după care au survenit transformări la fel de incredibile din punct de vedere cultural, științific, tehnic, politic și social, ceea ce a creat Civilizația Vestică.
Un autor Max Webber, a explicat felul în care gîndirea protestantă a transformat lumea și a dus la crearea Civilizației Vestice. Odată cu credința Reformei a apărut o nouă etică a muncii. Conform Eticii Protestante a muncii orice muncă este nobilă și trebuia făcută ca și pentru Christos! De asemenea, odată cu credința protestantă s-a ajuns la un respect mai pronunțat pentru proprietatea privată, pentru drepturilor proprietarilor și ale lucrătorilor. Această nouă etică a muncii a produs o prosperitate fără precedent în istorie. Toată Europa a beneficiat de Reformă, inclusiv țările catolice. Autoritățile catolice ca să contracareze Reforma au introdus o serie de schimbări ce au fost benefice pentru societate! Dacă Protestanții au pus accentul pe învățătură, creind școli și societăți culturale, catolicii au procedat la fel! Dacă protestanții au apreciat munca și proprietatea, și catolicii au fost determinați să facă la fel. Întreaga Eupropă a fost transformată de Reformă! Protestanții au dus cu ei etica muncii în America și au creat aici cea mai avanstă societate din istorie! Europa Vestică și America au influențat pozitiv întreaga societate umană. Lumea întreagă a beneficiat de Reformă!
Necesitatea Reformei
Ce este Reforma? Și de ce a avut o influență atît de mare asupra societății? Reforma nu a fost altceva decât o mișcare de reîntoarcere la Biblie. Prin Reforma religioasă a secolului XVI au fost redescoperite adevărurile centrale credinței creștine, adevăruri îngropate, sau pervertite de Creștinismul medieval, pervertire de care se face vinovată în cea mai mare măsură Biserica Catolică a Evului Mediu timpuriu.
În Catolicism nu Christos este Mântuitorul oamenilor, ci omul este mântuitorul său propriu. Christos este un apendice în teologia Catolică. Omul joacă rolul central în mântuire. Omul are însă nevoie de Biserică, de preot, de sacramente și de fapte bune pentru a se mântui. Catolicismul a devenit un sistem religios în care oamenii erau ținuți în servitute spirituală. Nu puteai să te gândești la mântuire fără preot și fără Biserică. Toată viața trebuia să servești preotului și Bisericii dacă voiai să fii mântuit. Aveai nevoie de preot de la naștere până la moarte. Preotul era reprezentantul Bisericii. Ceea ce spunea Roma trebuia acceptat fără discuție. Papa, șeful Bisericii Romei, era considerat infailibil. Ceea ce el spunea din scaunul papal era adăvărul absolut, tezele papale și dogmele bisericești fiind considerate adevăruri incontestabile. Nu a fost greu pentru protestanți să arate că papii sau contrazis de multe ori, ceea ce nega infailibilitatea lor. Din moment ce infailibilitatea papală era discreditată, dogmele bisericești puteau fi și ele discutate și verificate prin Biblie. În cazul în care nu corespundeau informației primite în Scripturi, ele erau negate și lepădate. Este tocmai ceea ce s-a petrecut peste tot în Europa Vestică în secolele XV-XVI.
Solus Christus
Reforma a expus falsitatea doctrinelor Bisericii Catolice, pervertirea credinței creștine de către prelații acelei Biserici și a cerut reîntoarcerea la credința biblică. Teologia protestantă a repus pe Christos în centrul teologiei creștine. Solus Christus a fost una din tezele teologie protestante prin care preemineța lui Christos a fost restaurată. În opoziție cu teologia catolică credința protestantă a afirmat fpatul că Christos este Singurul Mântuitor, Singurul Mediator între Dumnezeu și oameni, Singurul Preot ce a înfăptuit ispășirea păcatelor noastre. Nimeni nu poate fi pus alături de El, nici Maica Domnului, nici sfinții, nici martirii, nici papa. Teologia protestantă a reafirmat învățătura biblică a mântuirii prin credință și numai prin credință (Sola Fide), a negat meritul omului în salvare afirmând meritul exclusiv al harului divin în mântuirea omului (Sola Gratia) și a declarat că singura autoritate în materie de credință și practică este Scriptura (Sola Scriptura). Când Luther a arătat că practicile Bisericii Catolice nu sunt biblice și de aceea demne de condamnare, Papa a răspuns că practicile Bisericii Catolice nu au nevoie de suport biblic, deoarece Biserica Catolică are autoritate mai mare ca și Scriptura.
Pretențiile Bisericii Catolice
Cum s-a ajuns la o asemenea pervertire? Prin secolul IV după Christos episcopul orașului Roma și-a luat în exclusivitate titlul de Papa (Părinte) și a pretins că el este urmașul sfântului Petru (sfânt nu este folosit în Noul Testament pentru a fi aplicat unei persoane particulare) și că are autoritatea acestuia. Ce autoritate? Cea dăruită, chipurile, de Christos, de a fi șeful văzut al Bisericii lui Dumnezeu. Au fost invocate texte ca Matei 16; Ioan 21 pentru a susține doctrina numită petrină a Bisericii Catolice. S-a spus că Christos a promis că zidește Biserica sa pe apostolul Petru, că acestuia i s-au dat cheile împărăției și acesta are putere să lege și să dezlege pe plan spiritual orice lucru după bunul plac. Petru a fost primul Episcop al Romei, și el a dat puterea lui următorului episcop al Romei, care la rândul lui a transmis mai departe această autoritate! Astfel se face că Papa de la Roma are putere să ierte păcatele oamenilor, are putere să țină păcatele oamenilor și el a conferit această putere episcopilor și preoților Bisericii Catolice. Dacă nu aparții Bisericii Catolice, nu poți fi iertat, deoarece Papa are cheile Împărăției lui Dumnezeu. Papa a devenit purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, al lui Christos și al Bisericii Catolice, cel fără de care Biserica nu poate exista. El este Vicarul lui Christos (locțiitorul lui Christos). În paranteză se cuvine să fie spus că titlul de Vicar al lui Christos îl califică pe Papa pentru poziția de Anti-Christ, deoarece Anti-Christ înseamnă „în locul lui Christos”!
Abuzurile Bisericii Catolice
Când puterea este concentrată în mâna unui om, acolo corupția puterii este dusă la un grad incredibil. „Puterea corupe, puterea absolută corupe absolut!” Până și regii Europei au trebuit să se supună papilor! Așa de exemplu s-a întâmplat în timpul luptei pentru investitură cu Henric al IV-lea al Germaniei, ce a fost umilit groaznic la Canossa.
Ce face Biserica Catolică? Iată pretențiile ei. Oferă mântuire prin sacramente (șapte mistere ale Bisericii, pe care preoții le administrează corect și eficient în folosul enoriașului), prin fapte bune, prin dărnicie pentru scopurile papalității. Dacă e vorba de sacramentul Penitenței, păcătosul trebuie să vină la preot, să mărturisească păcatul și să plătească un preț pentru a fi declarat iertat de către preot. Prețul plătit era, de exemplu, să se roage câteva nopți, să se flageleze, să postească, să meargă în genunchi până la un anumit loc sfânt, etc. În curând însă s-a ajuns la conveniența ca omul să plătească bani în loc să facă atâtea alte acte de penitență sau sacrificii. Biserica a emis bilete prin care garanta iertarea omului dacă acesta plătea o sumă oarecare, proporțional cu gravitatea păcatului înfăptuit. Așa au apărut indulgențele. Voiai să fii iertat? Plăteai preotului și el îți dădea certificatul de iertare. Puteai să plătești nu doar pentru păcatele tale, ci și pentru păcatele rudeniilor tale ce muriseră și nu cumpăraseră indulgențe!
A apărut astfel doctrina Purgatoriului, a locului unde așteaptă păcătoșii să se purifice înainte de a li se permite să intre în rai. Așteptarea și chinurile din Purgatoriu puteau fi scurtate dacă cineva cumpăra indulgențe în folosul celor decedați! Se făcuse și un slogan ce era strigat de către preoții ce treceau prin sate și prin orașe căutând oameni naivi care să plătească pentru indulgențe. Sloganul? „As soon as the money în the coffer ring, the souls from the Purgatory spring!” „Imediat ce banii răsună în cană sufletele din Purgatoriu ies afară!” Cine chestiona practicile Bisericii sau nu se supunea Bisericii risca excomunicarea. Excomunicare era practicată la nivel individual și la nivel național! Henric al II-lea la Angliei a fost umilit prin faptul că Biserica Catolică a refuzat să efectueze orice ritual în Anglia până ce monarhul nu s-a supus Romei! Clerul catolic era atotputernic.
Preotestele împotriva Romei
În tot timpul Evului Mediu au existat cazuri de credincioși care au protestat fie deschis, fie tacit împotriva învățăturilor Bisericii Catolice sau a Bisericii Răsăritene, sora mai mică a celei Catolice.
În Balcani prin secolul VII-VIII au apărut paulicienii, credincioși ce detestau icoanele, sacramentele și clerul bisericesc. Apoi au venit Bogomilii, Prietenii lui Dumnezeu, cu credințe similare, ce contestau doctrinele Bisericii oficilale. Nu știm precis ce credeau aceste grupări caracterizate ca eretice de Biserica Oficială. Informația ce ne-a parvenit despre ei este din partea celor ce i-au condamnat ca eretici, și nu ne putem aștepta ca dușmanii lor să fi fost onești în descrierea credinței celor ce au fost persecutați de Biserica Oficială, fie cea a Apusului, fie cea a Răsăritului.
Pe la anul 1000 a apărut în Tolouse și în Orleans, Franța, o grupare ce nega regenerarea prin botez, și legalitatea rugăciunilor către sfinți. Unii din aceștia au fost arși pe rug. Un istoric al Evului Mediu amintește de 150 de erezii în secolul XIII. De ce erau considerați eretici? Pentru că se adunau să citească Biblia și o citeau în traduceri în limba ce o vorbeau. Se adunau fără preoți. Aveau curajul să discute înțelesul vreunui text biblic, fără să ia în seamă interpretarea Catolică. Unii condamnau corupția clerului și susțineau că preoții ar trebui să trăiască în sărăcie, ca și restul oamenilor din societate!
Waldensii
Pe la 1170 în Sudul Franței a apărut un comericant foarte bogat, Petru Waldo, care a cerut unor erudiți să traducă Biblia în limba locală (langue d’oc). După ce a avut Biblia în limba ce o vorbea, el a început să o studieze sistematic. Rezultatul a fost că a înțeles Evanghelia, a crezut Evanghelia și viața lui a fost schimbată. A dat o mare parte din averea lui săracilor, și a avut satisfacția să vadă că și alții încep să trăiască după Evanghelie și după principiile Bibliei. Noii convertiți la credința biblică au învățat pe de rost multe texte ale Bibliei. Petru Waldo a instruit o serie de credincioși din jurul lui să meargă din loc în loc și să răspândească Evanghelia. Motto-ul lor? Cuvântul lui Dumnezeu vorbește și noi trebuie să ascultăm.
Mișcarea waldensilor nu putea rămâne neobservată. Petru Waldo e pârât că predică fără aprobarea Romei. Drept urmare el merge la Roma și obține dreptul să predice. Dar opoziția față de el crește. Este nevoit să își precizeze poziția teologică. Astfel el repudiază Purgatoriul, transubstanțierea, indulgențele, rugăciunea către sfinți, etc. Alarmată de faptul că Waldensii aveau o traducere a Bibliei în limba lor și o foloseau pentru studiu, Biserica Catolică a trecut la măsuri de reprimare. La 1229 un Conciliu la Toulouse decretează că nimeni nu are voie să citească Biblia, decât preoții Catolici. Și aceia numai în latină. Petru Waldo pleacă din Sudul Franței și moare în Boemia, dar urmașii lui continuă să existe în multe țări din Europa Vestică până pe la 1500. Iată un reformator înainte de Luther și o mișcare ce susține reîntoarcerea la Biblie și la Christos!
În secolele premergătoare Reformei tot mai mulți credincioși ajung la concluzia că Biserica Romei este desfrânata din Apocalipsa 17, că clerul acestei Biserici constituie Sinagoga Satanei, iar Papa nu este altul decât Antichrist. Papalitatea nu tolerează nici un fel de critică. La doi ani după Conciliul dela Toulouse (1231) Biserica Catolică instituie oficial Inchiziția, cea mai infamă instituție din Evul Mediu, care a torturat, a mutilat și a trimes la moarte mii de oameni doar pentru faptul că nu credeau în dogmele Bisericii Catolice.
Toma de Aquino și William Ockham – două orientări teologice opuse
Papalitatea răspunde mișcărilor protestatare nu doar cu Inchiziția, ci și cu crearea unui sistem teologic pus la punct de Tomas de Aquino. În acest sistem teologic este negată depravarea totală a omului, este negată totala dependență a omului păcătos de Dumnezeu și de mila lui, și este promovată dogma mântuirii prin efortul omului. În Anglia însă, un oarecare William of Ockham (teolog ce trăiește între 1285-1349) afirmă totala depravare a omului, nevoia omului de revelație și grație divină, dependența omului în ce privește mântuire de harul lui Dumnezeu. Ockham folosește Scripturile pentru a respinge teza că papalitatea are supremația în Biserică. Pentru Ockham Biblia este singura autoritate... Iată două tendințe ce se conturează în Creștinismul Medieval. Orientarea tomistă care vinde omului un sistem teologic ce se pretinde perfect, în care omul este înălțat, un sistem bazat pe autoritatea papală; de cealaltă parte este orientarea lui Ockham, ce apelează la Biblie ca singura autoritate în plan spiritual. Unul este în Italia, altul în Anglia. Ne spune lucrul acesta ceva?
Luceafărul Reformei engleze
Pe urmele lui Ockham se înscrie un alt teolog englez, John Wycliffe (1320-1384). Citind Scriptura, Wycliffe ajunge convins că pretențiile papalității sunt false și că Biserica Romei a distorsionat adevărurile creștine. Wycliffe era profesor la Oxford și acolo a predicat fără teamă credința Biblică la care subscria. În predicile sale el condamnă doctrina mântuirii prin fapte, condamnă felul de trai al clericilor, corupt, imoral, etc. Papa cere ca Wyclyffe să fie arestat și condamnat, dar autoritățile engleze, atât cele religioase, cât și cele politice nu se conformează. Își spunea cuvântul mândria anglo-saxonă ce aprecia libertatea mai mult decât alte popoare.
Wycliffe decide să traducă Biblia în limba engleză, așa ca fiecare om să poată citi Scriptura și să poată decide care este credința adevărată! După spusele lui și ale altor traducători, plugarii Angliei trebuiau să fie în stare să citească Scripturile și să înțeleagă astfel conținutul credinței creștine. De asemenea, Wycliffe începe să scrie articole scurte în care arată învățăturile Bibliei legate de Christos, Biserică, mântuire, etc. Aceste articole sunt scrise așa ca oamenii de rând să le poată înțelege. În urma răspândirii acestor scrieri englezii ajung convinși că autoritatea în materie de credință nu este papalitatea, nu este clerul, nu este Biserica, ci este Biblia. În 1382 Wycliffe termină traducerea Bibliei în limba engleză. Astfel, el oferă poporului englez cel mai minunat dar ce îl putea face un teolog neamului său, o Biblie ce poate fi citită de omul de rând.
Adepții săi copiază porțiuni din Scriptură și le răspândesc peste tot. Cuvântul predicat de ei aduce roadă în mase. Sunt numiți Lollarzi (Guralivi) de către oponenți, dar masele îi numesc „Predicatorii săraci”, deoarece făceau o distincție între aceștia și clericii Bisericii Catolice ce trăiau în opulență. Citind Scriptura oamenii au înțeles cât de greșită era Biserica Romei! În cele din urmă Wycliffe a fost expulzat din Oxford, și i s-a interzis să mai predice. Nu mai trăiește decât doi ani după efectuarea traducerii Bibliei, dar munca lui nu are moarte. Englezii aveau de acum Cuvântul lui Dumnezeu în limba lor! Wyclyffe este desemnat ca și Luceafărul Reformei engleze.
Trezirea Boemiei
Cam în aceeași perioadă în Europa Centrală are loc o trezire spirituală pe aceleași coordonate. Spre sfârșitul vieții Petru Waldo a mers la Praga. E foarte posibil ca prezența lui acolo să fi avut influență. Cert este că poziția lui Wyclyffe ajunge cunoscută la Praga. Acolo, un învățat, rectorul Universității din Praga, Jan Huss, ajunge convins că Biserica Romei este greșită și învățăturile ei aruncă oamenii în pierzare. El devine un predicator foarte cunoscut și apreciat predicând regulat în Capela Bisericii Bethleem din Praga. Poziția lui teologică? Biblia este autoritatea în domeniul credinței, și practicile religioase ce nu pot fi susținute cu Biblia trebuie respinse. Preoții nu pot ierta păcatele, această prerogativă o are numai Dumnezeu. Mântuirea vine prin credința în Domnul Isus, și numai prin credința în El. Predicile lui nu erau în latină, pe care o cunoștea perfect, ci erau ținute în limba cehă!
Care a fost rezultatul predicării Cuvântului lui Dumnezeu? O trezire spirituală, ce a cuprins masele de oameni din Praga, pe nobili și chiar pe soția regelui. Cehii au devenit reformați în credința lor!
Reacția Bisericii Catolice
Ce s-a întâmplat? Biserica catolică s-a reorganizat. La un moment dat la finele secolului XIV și începutul secolului XV erau trei papi ce își disputau titlul și se excomunicau unul pe altul! Criza aceasta a fost însă eliminată și la 1415 s-a convocat un Conciliu Bisericesc la Constanța, Elveția. Huss a fost invitat să vină acolo și să explice poziția lui teologică. Autoritățile ecleziastice și cele politice i-au promis că nimeni nu se va atinge de el. Huss a mers la Constanța, și și-a prezentat fără frică credința biblică. El a spus prelaților adunați acolo: „Dacă cineva îmi oferă învățătură prin Scripturile sfinte și prin rațiune, sunt gata să accept... Am adoptat ca o regulă a vieții în smerenie să mă retrag dintr-o poziție și opinie când mi se oferă o explicație mai logică.” Cu alte cuvinte, el a cerut reprezentanților catolici să îi demonstreze cu ajutorul Scripturilor și cu ajutorul rațiunii că este greșit în ceea ce crede!
Știți cât de logici și cât de persuasivi au fost prelații Bisericii Catolice la Constanța? I-au cerut să retracteze, dacă nu va fi ars pe rug! Ceea ce i-a înfuriat cel mai tare a fost afirmația lui Huss că papii pot face greșeli și că Biserica adevărată nu este cea a Romei... A fost condamnat la moarte prin ardere pe rug. Câteva amănunte grăitoare:
În fața condamnării la moarte Jan Hus a spsus: „Puteți să ardeți această gâscă (Huss înseamnă „gâscă” în limba cehă), dar din cenușa ei va apare o lebădă...”
Printre cei ce aduceau lemne să le pună la picioarele rugului, a venit și o bătrânică. Huss a exclamat: „Sfântă simplicitate!” Adică, ce ignoranți pot fi oamenii, din prostie „sfântă”.
În tip ce era ars, a cântat psalmi, printre care și cel în care se spune: „Doamne, în mâinile tale îmi încredințez spiritul...” Exact cum făcuse Mântuitorul nostru pe cruce!
Biserica Husită
Mișcarea pornită de Huss nu s-a stins odată cu rugul pe care a ars trupul lui! Cehii ce au acceptat credința au organizat Biserica Reformată Cehă. Ea a continuat să existe multe secole după martirajul întemeietorului ei, Huss. Reformații cehi au fost persecutați, dar s-au apărat prin metoda taberii încercuită de căruțe puse în cerc cu roțile legate cu lanțuri. Se pare că țăranii transilvaneni participanți în Răscoala de la Bobâlna (1437) au adoptat felul de luptă al husiților. Întrebarea este au adoptat doar felul de luptă, sau au adoptat și credința husită? Există dovezi că Reforma Husită a influențat și pe locuitorii din Transilvania. Sub influența husiților s-au efectuat primele traduceri ale Scripturii în limba română, textele maramureșene. Maramureșul cu zonele din jur a fost influențat de Reforma hustiă! O altă dovadă a influenței husite este, cred eu, salutul locuitorilor zonei respective: „Lăudat fie Isus!” la care se oferă răspunsul „În veci fie lăudat Numele lui!”
Mișcări în Olanda
Cam în aceeași vreme, pe la 1380, în Olanda se experimentează o reformă religioasă. Un oarecare credincios, Gerhard (Groote) din Deventer, este ordinat ca diacon în 1379 și începe să predice în limba poporului prin orașele Olandei. Mulțimi mari de oameni vin să îl asculte, așa încât sanctuarele bisericilor erau prea mici pentru adunările sale. Oamenii lăsau totul și se duceau să îl asculte. Gerhard condamnă clerul corupt și leneș și propovăduiește o reîntoarcere la modul de viață simplu al lui Christos.
Autoritățile religioase se alertează, și episcopul orașului Utrecht îl declară eretic, după care retrage autorizația diaconilor de a predica. Curând adepții lui Gerhard se organizează într-o comunitate religioasă intitulată Frații Vieții Simple unde se citeau Scripturile, se practica rugăciunea și se trăia în pietate. Cei ce se alătură mișcării se dedică unei vieți de muncă asiduă în care pun deoparte timp pentru a studia doctrinele creștine și a practica morala creștină. Printre preocupările lor este și aceea de a copia manuscrise a căror valoare era recunoscută.
Gerhard moare din cauza unei ciumi pe care o contractează în timp ce îngrijea alte victime ale epidemiei. Nu avea nici 45 de ani, dar lucrarea începută de el continuă. Comunitatea Fraților organizează școli în care se studiau nu doar Scripturile, ci și clasicii greci și romani. Apariția tiparului este primită cu entuziasm de reprezentanții mișcării (printre care Alexander Hegius) care formează o adevărată școală de gândire. Marea realizare a acestor frați – școlile pentru copii unde se învăța Biblia și se explica trăirea creștină, este preluată de iezuiți ce au pus mâna pe aceste instituții educative în timpul Contra-Reformei.
Protestantismul a fost acela care a promovat învățământul public, mișcarea prin care se acorda educație tuturor copiilor, fără discriminare din punct de vedere social. Catolicii nu au făcut lucrul acesta decât după ce Reforma a încetățenit și legiferat educația școlară a copiilor. La moartea lui Alexander Hegius, în 1498, acesta lăsa în urma sa doar hainele sale și cărțile sale. Averea o împărțise săracilor în secret. Dar istoria a relevat faptul că în școala sa s-au format învățați și erudiți printre care Nicolae Cusanus, Erasmus, Rudolf Agricola și Thomas Kempis, cel care a scris nemuritoarea carte Imitatio Christi.
Mișcări în Italia
Nici Italia nu a scăpat de influența mișcărilor de primenire spirituală ce au premers Reforma Lutherană. În Italia s-a făcut cunoscut Jerome Savonarola, preot catolic din Florența (1452-1498). Orașul Florența era condus de familia Medici și era un centru bogat, cu oameni educați, dar care trăiau în imoralitate și ignoranță religioasă. Savonarola nu pune accent pe o reformă teologică, ci pe una morală. El începe să predice împotriva păcatului și să ceară pocăință! Oamenii se duc cu miile să îl asculte. Mișcarea prinde proporții, așa că cetățenii Florenței îl fac conducător al orașului. Astfel începe în istoria Florenței un experiment de asanare a moravurilor păcătoase. Este interzisă prostituția, sunt declarate ilegale jocurile de noroc, pornografia, etc.
Cei ce aveau de pierdut prin astfel de reforme s-au coalizat și au trecut la acțiune imediată. Papa intervine în aceast situație. Se simțea personal atact, deoarece el însuși era un preacurvar și își promova copiii din prostituție în funcții importante, fie în Biserică, fie în viața publică. Papa Alexandru VI îi cere să tacă! Savonarola însă nu tace. Papa îi propune să îl avanseze și îi oferă pălăria de cardinal, dacă va înceta cruciada lui împotriva păcatelor clerului... Savonarola refuză. Ca urmare este arestat, și în cele din urmă ars pe rug... Era anul 1498, finele secolului. Nimeni nu bănuia însă ce forțe vor fi descătușate în numai câțiva ani printr-un alt călugăr, de data aceasta din Germania.
Rugurile aprinse nu se mai sting
Ce se întâmplă? Peste tot în Europa se aprind ruguri pe care sunt arși cei ce refuză dogmele Bisericii Catolice și își afirmă credința în Domnul Isus, dar odată cu rugurile se extind focurile trezirilor spirituale. Alți și alți oameni încep să citească Scriptura și înțeleg că credința creștină este alta decît cea promovată de Biserica Catolică. Dumnezeu ridică în fiecare popor al Europei oameni care cunosc Scripturile și predică pe Christos. Lanțurile care de veacuri au legat pe oameni în ignoranța promovată de Biserica Catolică încep să se rupă! Bărbați și femei, copii și bătrâni devin liberi prin Evanghelie, și încep să trăiască conform cerințelor Bibliei. Toată Europa este bulversată. Lucrurile încep să se schimbe! Se schimbă Bisericile. Apar Biserici protestante în Germania, în Olanda, în Franța, în Cehia, în Flandra, în Transilvania... Apar mișcări de trezire a conștiinței naționale. Se formează națiunile și se dezvoltă economiile naționale. Se primenește viața culturală a societății. Se promovează învățământul public, se înființează societăți științifice și se dezvoltă științele, se descoperă legi noi în domeniul fizicii și descoperirile se aplică practic în domeniul tehnic. După revoluția spirituală din Europa s-a trecut la revoluția culturală, după care s-a experimentat revoluția industrială, și prin toate acestea a apărut societatea modernă a Vestului. Totul se datorește faptului că oamenii s-au reîntors la Scriptură, au crezut Cuvântul lui Dumnezeu și au trăit după Cuvântul lui Dumnezeu.
În loc de epilog
Ce credeți că se poate întâmpla astăzi, dacă oamenii s-ar reîntoarece la Scripturi? O schimbare greu de descris! Necazul este că intrăm într-un Nou Ev Mediu, al ignoranței religioase, când oamenii se depărtează de Biblie și urmează învățăturile stricate și periculoase ale unor oameni însemnați cu fierul roșu în conștiința lor. În locul preoților din Evul Mediu ce făceau „hocus pocus” și prosteau mulțimile, avem astăzi șarlatanii contemporani care înșeală mulțimile că ei au putere miraculoasă de vindecare, au putere să spună un cuvânt și te vor face bogat, au putere să îți schimbe necazul în bucurie dacă le oferi bani! La fel cum în Evul Mediu oamenii cumpărau ulei sfânt în care arsese sfântul cutare, și cumpărau bucăți din crucea sau din coroana de spini a lui Isus, la fel astăzi șarlatanii religioși vând tot felul de artifacte ce au putere miraculoasă. Nu e greu de observat existența șarlatanilor harismatici care vând batiste pe care ei le-au uns cu ulei și peste care ei și-au pus mâinile, batiste ce chipurile au putere să vindece pe cei ce le cumpără! Probabil că până la urmă îi vindecă de credulitate, dar între timp banii lor au îmbogățit pe șarlatani! Experimentăm o reîntoarcere la Evul Mediu întunecat odată cu mișcarea harismatică!
În locul Papei și a împuterniciților lui avem astăzi apostoli falși ce manipulează masele și le țin în ignoranță! Avem profeți falși ce pretind că ei au autoritate să îți spună ce să crezi și cum să trăiești, că Biblia nu este suficientă, sau e revelație mucegăită! Scripturile sunt ignorate și „revelațiile” de doi bani ale apostolilor și profeților falși sunt ținute la cinste! Sola Scriptura a fost una din tezele mari ale Reformei! Când ne vom întoarce la Scriptură și numai Scriptura va fi autoritatea spirituală a vieții noastre, creștinismul va fi altul! Falsitatea va fi recunoscută și condamnată. Învățăturile eretice vor fi eliminate, și masele mari de oameni vor trăi în libertate și lumină sub autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu!
Să ne rugăm ca Domnul să aducă o nouă epocă de reîntoarcere la Scriptură!
În 31 Octombrie 2017 s-au împlinit 500 de ani de la începutul Reformei religioase înfăptuite prin Martin Luther. Bisericile Evanghelice datorează mult lui Martin Luther, acel călugăr augustinian ce s-a împotrivit unui Imperiu și unei Instituții Eclesiastice atotputernice, și a făcut-o deoarece a aflat Adevărul și a dorit să rămână credincios Adevărului. Data de 31 Octombrie 1517 a intrat în istoriografie ca una din cele mai importante ale civilizației și istoriei.
Influența Reformei
Un istoric a observat că până pe la anul 1500 toate civilizațiile pământului erau cam la același nivel de dezvoltare. Europa, Americile, Asia, Africa, toate cam la același nivel. După această dată însă Europa a luat-o mult înaintea celorlalte civilizații și a ajuns să construiască ceea ce astăzi istoricii numesc Civilizația Vestică. O civilizație cu un nivel de cultură și tehnică inimaginabil la 1500. Dacă lumea a ajuns astăzi la progresul de care ne bucurăm cu toți, un progres de care beneficiază nu doar țările Apusului, ci toate țările, lucrul acesta se datorește Civilizației Vestice Creștine ce a început pe la 1500.
Cărui factor i se datorează acestă dezvoltare fără precedent, cu așa influență că a afectat întrega lume? Nu este greu să identificăm factorul ce a declanșat acestă dezvoltare uimitoare. Este Reforma religioasă ce a cuprins în secolul XVI o parte din țările Europei, dar care a influențat ulterior toate țările Europei. Reforma și contra-Reforma au schimbat fața Europei și a lumii!
Evul Mediu Întunecat
Înainte de Reformă Europa se găsea în Epoca Evului Mediu, o epocă caracterizată de înapoiere tehnică, de existența unei economii autarhice și locale, de misticism, de analfabetism, etc. Evul mediu, care a durat aproximativ 1000 de ani, de la 500 la 1500, a fost o epocă de bulversări impresionante. Imperiul Roman din Apus, măcinat de slăbiciunile sale interioare a decăzut și a fost fărâmițat în mici teritorii conduse de câte un rege, câte un duce, câte un markgraf... Popoarele barbare ce au invadat Imperiul au adus cu ele barbaria care le caracteriza. Dar încet, încet, o formă de creștinism diluat (creștinismul catolic) a fost extins peste tot în Europa. În ciuda faptului că societatea Europei se considera creștină, adevărul era că peste tot domnea o întunecime spirituală. Întunecimea Evului Mediu s-a datorat în principal unui factor, îndepărtarea Bisericii de Biblie. Biblia era ținută încuiată în mănăstiri, și oamenii nu aveau acces la Cuvântul lui Dumnezeu. Iată în ce a constat întunecimea Evului Mediu! Slujbele religioase se făceau în latină, în Vestul Europei, deși oamenii nu vorbeau latina, și se țineau în slavonă în Răsăritul Europei, deși oamenii nu mai vorbeau slava veche!
În Apus papalitatea deținea un monopol absolut asupra vieții spirituale. Situația era similară în Răsărit, unde Biserica Răsăriteană perpetua tradiții și obiceiuri ritualistice total opuse Cuvântului lui Dumnezeu și țineau masele de credincioși în obscuritate.
Civilizația Vestică
În această mare de întunecime Dumnezeu a aprins făclia Reformei pe la 1500, ceea ce adus la transformări uimitoare din punct de vedere spiritual, după care au survenit transformări la fel de incredibile din punct de vedere cultural, științific, tehnic, politic și social, ceea ce a creat Civilizația Vestică.
Un autor Max Webber, a explicat felul în care gîndirea protestantă a transformat lumea și a dus la crearea Civilizației Vestice. Odată cu credința Reformei a apărut o nouă etică a muncii. Conform Eticii Protestante a muncii orice muncă este nobilă și trebuia făcută ca și pentru Christos! De asemenea, odată cu credința protestantă s-a ajuns la un respect mai pronunțat pentru proprietatea privată, pentru drepturilor proprietarilor și ale lucrătorilor. Această nouă etică a muncii a produs o prosperitate fără precedent în istorie. Toată Europa a beneficiat de Reformă, inclusiv țările catolice. Autoritățile catolice ca să contracareze Reforma au introdus o serie de schimbări ce au fost benefice pentru societate! Dacă Protestanții au pus accentul pe învățătură, creind școli și societăți culturale, catolicii au procedat la fel! Dacă protestanții au apreciat munca și proprietatea, și catolicii au fost determinați să facă la fel. Întreaga Eupropă a fost transformată de Reformă! Protestanții au dus cu ei etica muncii în America și au creat aici cea mai avanstă societate din istorie! Europa Vestică și America au influențat pozitiv întreaga societate umană. Lumea întreagă a beneficiat de Reformă!
Necesitatea Reformei
Ce este Reforma? Și de ce a avut o influență atît de mare asupra societății? Reforma nu a fost altceva decât o mișcare de reîntoarcere la Biblie. Prin Reforma religioasă a secolului XVI au fost redescoperite adevărurile centrale credinței creștine, adevăruri îngropate, sau pervertite de Creștinismul medieval, pervertire de care se face vinovată în cea mai mare măsură Biserica Catolică a Evului Mediu timpuriu.
În Catolicism nu Christos este Mântuitorul oamenilor, ci omul este mântuitorul său propriu. Christos este un apendice în teologia Catolică. Omul joacă rolul central în mântuire. Omul are însă nevoie de Biserică, de preot, de sacramente și de fapte bune pentru a se mântui. Catolicismul a devenit un sistem religios în care oamenii erau ținuți în servitute spirituală. Nu puteai să te gândești la mântuire fără preot și fără Biserică. Toată viața trebuia să servești preotului și Bisericii dacă voiai să fii mântuit. Aveai nevoie de preot de la naștere până la moarte. Preotul era reprezentantul Bisericii. Ceea ce spunea Roma trebuia acceptat fără discuție. Papa, șeful Bisericii Romei, era considerat infailibil. Ceea ce el spunea din scaunul papal era adăvărul absolut, tezele papale și dogmele bisericești fiind considerate adevăruri incontestabile. Nu a fost greu pentru protestanți să arate că papii sau contrazis de multe ori, ceea ce nega infailibilitatea lor. Din moment ce infailibilitatea papală era discreditată, dogmele bisericești puteau fi și ele discutate și verificate prin Biblie. În cazul în care nu corespundeau informației primite în Scripturi, ele erau negate și lepădate. Este tocmai ceea ce s-a petrecut peste tot în Europa Vestică în secolele XV-XVI.
Solus Christus
Reforma a expus falsitatea doctrinelor Bisericii Catolice, pervertirea credinței creștine de către prelații acelei Biserici și a cerut reîntoarcerea la credința biblică. Teologia protestantă a repus pe Christos în centrul teologiei creștine. Solus Christus a fost una din tezele teologie protestante prin care preemineța lui Christos a fost restaurată. În opoziție cu teologia catolică credința protestantă a afirmat fpatul că Christos este Singurul Mântuitor, Singurul Mediator între Dumnezeu și oameni, Singurul Preot ce a înfăptuit ispășirea păcatelor noastre. Nimeni nu poate fi pus alături de El, nici Maica Domnului, nici sfinții, nici martirii, nici papa. Teologia protestantă a reafirmat învățătura biblică a mântuirii prin credință și numai prin credință (Sola Fide), a negat meritul omului în salvare afirmând meritul exclusiv al harului divin în mântuirea omului (Sola Gratia) și a declarat că singura autoritate în materie de credință și practică este Scriptura (Sola Scriptura). Când Luther a arătat că practicile Bisericii Catolice nu sunt biblice și de aceea demne de condamnare, Papa a răspuns că practicile Bisericii Catolice nu au nevoie de suport biblic, deoarece Biserica Catolică are autoritate mai mare ca și Scriptura.
Pretențiile Bisericii Catolice
Cum s-a ajuns la o asemenea pervertire? Prin secolul IV după Christos episcopul orașului Roma și-a luat în exclusivitate titlul de Papa (Părinte) și a pretins că el este urmașul sfântului Petru (sfânt nu este folosit în Noul Testament pentru a fi aplicat unei persoane particulare) și că are autoritatea acestuia. Ce autoritate? Cea dăruită, chipurile, de Christos, de a fi șeful văzut al Bisericii lui Dumnezeu. Au fost invocate texte ca Matei 16; Ioan 21 pentru a susține doctrina numită petrină a Bisericii Catolice. S-a spus că Christos a promis că zidește Biserica sa pe apostolul Petru, că acestuia i s-au dat cheile împărăției și acesta are putere să lege și să dezlege pe plan spiritual orice lucru după bunul plac. Petru a fost primul Episcop al Romei, și el a dat puterea lui următorului episcop al Romei, care la rândul lui a transmis mai departe această autoritate! Astfel se face că Papa de la Roma are putere să ierte păcatele oamenilor, are putere să țină păcatele oamenilor și el a conferit această putere episcopilor și preoților Bisericii Catolice. Dacă nu aparții Bisericii Catolice, nu poți fi iertat, deoarece Papa are cheile Împărăției lui Dumnezeu. Papa a devenit purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, al lui Christos și al Bisericii Catolice, cel fără de care Biserica nu poate exista. El este Vicarul lui Christos (locțiitorul lui Christos). În paranteză se cuvine să fie spus că titlul de Vicar al lui Christos îl califică pe Papa pentru poziția de Anti-Christ, deoarece Anti-Christ înseamnă „în locul lui Christos”!
Abuzurile Bisericii Catolice
Când puterea este concentrată în mâna unui om, acolo corupția puterii este dusă la un grad incredibil. „Puterea corupe, puterea absolută corupe absolut!” Până și regii Europei au trebuit să se supună papilor! Așa de exemplu s-a întâmplat în timpul luptei pentru investitură cu Henric al IV-lea al Germaniei, ce a fost umilit groaznic la Canossa.
Ce face Biserica Catolică? Iată pretențiile ei. Oferă mântuire prin sacramente (șapte mistere ale Bisericii, pe care preoții le administrează corect și eficient în folosul enoriașului), prin fapte bune, prin dărnicie pentru scopurile papalității. Dacă e vorba de sacramentul Penitenței, păcătosul trebuie să vină la preot, să mărturisească păcatul și să plătească un preț pentru a fi declarat iertat de către preot. Prețul plătit era, de exemplu, să se roage câteva nopți, să se flageleze, să postească, să meargă în genunchi până la un anumit loc sfânt, etc. În curând însă s-a ajuns la conveniența ca omul să plătească bani în loc să facă atâtea alte acte de penitență sau sacrificii. Biserica a emis bilete prin care garanta iertarea omului dacă acesta plătea o sumă oarecare, proporțional cu gravitatea păcatului înfăptuit. Așa au apărut indulgențele. Voiai să fii iertat? Plăteai preotului și el îți dădea certificatul de iertare. Puteai să plătești nu doar pentru păcatele tale, ci și pentru păcatele rudeniilor tale ce muriseră și nu cumpăraseră indulgențe!
A apărut astfel doctrina Purgatoriului, a locului unde așteaptă păcătoșii să se purifice înainte de a li se permite să intre în rai. Așteptarea și chinurile din Purgatoriu puteau fi scurtate dacă cineva cumpăra indulgențe în folosul celor decedați! Se făcuse și un slogan ce era strigat de către preoții ce treceau prin sate și prin orașe căutând oameni naivi care să plătească pentru indulgențe. Sloganul? „As soon as the money în the coffer ring, the souls from the Purgatory spring!” „Imediat ce banii răsună în cană sufletele din Purgatoriu ies afară!” Cine chestiona practicile Bisericii sau nu se supunea Bisericii risca excomunicarea. Excomunicare era practicată la nivel individual și la nivel național! Henric al II-lea la Angliei a fost umilit prin faptul că Biserica Catolică a refuzat să efectueze orice ritual în Anglia până ce monarhul nu s-a supus Romei! Clerul catolic era atotputernic.
Preotestele împotriva Romei
În tot timpul Evului Mediu au existat cazuri de credincioși care au protestat fie deschis, fie tacit împotriva învățăturilor Bisericii Catolice sau a Bisericii Răsăritene, sora mai mică a celei Catolice.
În Balcani prin secolul VII-VIII au apărut paulicienii, credincioși ce detestau icoanele, sacramentele și clerul bisericesc. Apoi au venit Bogomilii, Prietenii lui Dumnezeu, cu credințe similare, ce contestau doctrinele Bisericii oficilale. Nu știm precis ce credeau aceste grupări caracterizate ca eretice de Biserica Oficială. Informația ce ne-a parvenit despre ei este din partea celor ce i-au condamnat ca eretici, și nu ne putem aștepta ca dușmanii lor să fi fost onești în descrierea credinței celor ce au fost persecutați de Biserica Oficială, fie cea a Apusului, fie cea a Răsăritului.
Pe la anul 1000 a apărut în Tolouse și în Orleans, Franța, o grupare ce nega regenerarea prin botez, și legalitatea rugăciunilor către sfinți. Unii din aceștia au fost arși pe rug. Un istoric al Evului Mediu amintește de 150 de erezii în secolul XIII. De ce erau considerați eretici? Pentru că se adunau să citească Biblia și o citeau în traduceri în limba ce o vorbeau. Se adunau fără preoți. Aveau curajul să discute înțelesul vreunui text biblic, fără să ia în seamă interpretarea Catolică. Unii condamnau corupția clerului și susțineau că preoții ar trebui să trăiască în sărăcie, ca și restul oamenilor din societate!
Waldensii
Pe la 1170 în Sudul Franței a apărut un comericant foarte bogat, Petru Waldo, care a cerut unor erudiți să traducă Biblia în limba locală (langue d’oc). După ce a avut Biblia în limba ce o vorbea, el a început să o studieze sistematic. Rezultatul a fost că a înțeles Evanghelia, a crezut Evanghelia și viața lui a fost schimbată. A dat o mare parte din averea lui săracilor, și a avut satisfacția să vadă că și alții încep să trăiască după Evanghelie și după principiile Bibliei. Noii convertiți la credința biblică au învățat pe de rost multe texte ale Bibliei. Petru Waldo a instruit o serie de credincioși din jurul lui să meargă din loc în loc și să răspândească Evanghelia. Motto-ul lor? Cuvântul lui Dumnezeu vorbește și noi trebuie să ascultăm.
Mișcarea waldensilor nu putea rămâne neobservată. Petru Waldo e pârât că predică fără aprobarea Romei. Drept urmare el merge la Roma și obține dreptul să predice. Dar opoziția față de el crește. Este nevoit să își precizeze poziția teologică. Astfel el repudiază Purgatoriul, transubstanțierea, indulgențele, rugăciunea către sfinți, etc. Alarmată de faptul că Waldensii aveau o traducere a Bibliei în limba lor și o foloseau pentru studiu, Biserica Catolică a trecut la măsuri de reprimare. La 1229 un Conciliu la Toulouse decretează că nimeni nu are voie să citească Biblia, decât preoții Catolici. Și aceia numai în latină. Petru Waldo pleacă din Sudul Franței și moare în Boemia, dar urmașii lui continuă să existe în multe țări din Europa Vestică până pe la 1500. Iată un reformator înainte de Luther și o mișcare ce susține reîntoarcerea la Biblie și la Christos!
În secolele premergătoare Reformei tot mai mulți credincioși ajung la concluzia că Biserica Romei este desfrânata din Apocalipsa 17, că clerul acestei Biserici constituie Sinagoga Satanei, iar Papa nu este altul decât Antichrist. Papalitatea nu tolerează nici un fel de critică. La doi ani după Conciliul dela Toulouse (1231) Biserica Catolică instituie oficial Inchiziția, cea mai infamă instituție din Evul Mediu, care a torturat, a mutilat și a trimes la moarte mii de oameni doar pentru faptul că nu credeau în dogmele Bisericii Catolice.
Toma de Aquino și William Ockham – două orientări teologice opuse
Papalitatea răspunde mișcărilor protestatare nu doar cu Inchiziția, ci și cu crearea unui sistem teologic pus la punct de Tomas de Aquino. În acest sistem teologic este negată depravarea totală a omului, este negată totala dependență a omului păcătos de Dumnezeu și de mila lui, și este promovată dogma mântuirii prin efortul omului. În Anglia însă, un oarecare William of Ockham (teolog ce trăiește între 1285-1349) afirmă totala depravare a omului, nevoia omului de revelație și grație divină, dependența omului în ce privește mântuire de harul lui Dumnezeu. Ockham folosește Scripturile pentru a respinge teza că papalitatea are supremația în Biserică. Pentru Ockham Biblia este singura autoritate... Iată două tendințe ce se conturează în Creștinismul Medieval. Orientarea tomistă care vinde omului un sistem teologic ce se pretinde perfect, în care omul este înălțat, un sistem bazat pe autoritatea papală; de cealaltă parte este orientarea lui Ockham, ce apelează la Biblie ca singura autoritate în plan spiritual. Unul este în Italia, altul în Anglia. Ne spune lucrul acesta ceva?
Luceafărul Reformei engleze
Pe urmele lui Ockham se înscrie un alt teolog englez, John Wycliffe (1320-1384). Citind Scriptura, Wycliffe ajunge convins că pretențiile papalității sunt false și că Biserica Romei a distorsionat adevărurile creștine. Wycliffe era profesor la Oxford și acolo a predicat fără teamă credința Biblică la care subscria. În predicile sale el condamnă doctrina mântuirii prin fapte, condamnă felul de trai al clericilor, corupt, imoral, etc. Papa cere ca Wyclyffe să fie arestat și condamnat, dar autoritățile engleze, atât cele religioase, cât și cele politice nu se conformează. Își spunea cuvântul mândria anglo-saxonă ce aprecia libertatea mai mult decât alte popoare.
Wycliffe decide să traducă Biblia în limba engleză, așa ca fiecare om să poată citi Scriptura și să poată decide care este credința adevărată! După spusele lui și ale altor traducători, plugarii Angliei trebuiau să fie în stare să citească Scripturile și să înțeleagă astfel conținutul credinței creștine. De asemenea, Wycliffe începe să scrie articole scurte în care arată învățăturile Bibliei legate de Christos, Biserică, mântuire, etc. Aceste articole sunt scrise așa ca oamenii de rând să le poată înțelege. În urma răspândirii acestor scrieri englezii ajung convinși că autoritatea în materie de credință nu este papalitatea, nu este clerul, nu este Biserica, ci este Biblia. În 1382 Wycliffe termină traducerea Bibliei în limba engleză. Astfel, el oferă poporului englez cel mai minunat dar ce îl putea face un teolog neamului său, o Biblie ce poate fi citită de omul de rând.
Adepții săi copiază porțiuni din Scriptură și le răspândesc peste tot. Cuvântul predicat de ei aduce roadă în mase. Sunt numiți Lollarzi (Guralivi) de către oponenți, dar masele îi numesc „Predicatorii săraci”, deoarece făceau o distincție între aceștia și clericii Bisericii Catolice ce trăiau în opulență. Citind Scriptura oamenii au înțeles cât de greșită era Biserica Romei! În cele din urmă Wycliffe a fost expulzat din Oxford, și i s-a interzis să mai predice. Nu mai trăiește decât doi ani după efectuarea traducerii Bibliei, dar munca lui nu are moarte. Englezii aveau de acum Cuvântul lui Dumnezeu în limba lor! Wyclyffe este desemnat ca și Luceafărul Reformei engleze.
Trezirea Boemiei
Cam în aceeași perioadă în Europa Centrală are loc o trezire spirituală pe aceleași coordonate. Spre sfârșitul vieții Petru Waldo a mers la Praga. E foarte posibil ca prezența lui acolo să fi avut influență. Cert este că poziția lui Wyclyffe ajunge cunoscută la Praga. Acolo, un învățat, rectorul Universității din Praga, Jan Huss, ajunge convins că Biserica Romei este greșită și învățăturile ei aruncă oamenii în pierzare. El devine un predicator foarte cunoscut și apreciat predicând regulat în Capela Bisericii Bethleem din Praga. Poziția lui teologică? Biblia este autoritatea în domeniul credinței, și practicile religioase ce nu pot fi susținute cu Biblia trebuie respinse. Preoții nu pot ierta păcatele, această prerogativă o are numai Dumnezeu. Mântuirea vine prin credința în Domnul Isus, și numai prin credința în El. Predicile lui nu erau în latină, pe care o cunoștea perfect, ci erau ținute în limba cehă!
Care a fost rezultatul predicării Cuvântului lui Dumnezeu? O trezire spirituală, ce a cuprins masele de oameni din Praga, pe nobili și chiar pe soția regelui. Cehii au devenit reformați în credința lor!
Reacția Bisericii Catolice
Ce s-a întâmplat? Biserica catolică s-a reorganizat. La un moment dat la finele secolului XIV și începutul secolului XV erau trei papi ce își disputau titlul și se excomunicau unul pe altul! Criza aceasta a fost însă eliminată și la 1415 s-a convocat un Conciliu Bisericesc la Constanța, Elveția. Huss a fost invitat să vină acolo și să explice poziția lui teologică. Autoritățile ecleziastice și cele politice i-au promis că nimeni nu se va atinge de el. Huss a mers la Constanța, și și-a prezentat fără frică credința biblică. El a spus prelaților adunați acolo: „Dacă cineva îmi oferă învățătură prin Scripturile sfinte și prin rațiune, sunt gata să accept... Am adoptat ca o regulă a vieții în smerenie să mă retrag dintr-o poziție și opinie când mi se oferă o explicație mai logică.” Cu alte cuvinte, el a cerut reprezentanților catolici să îi demonstreze cu ajutorul Scripturilor și cu ajutorul rațiunii că este greșit în ceea ce crede!
Știți cât de logici și cât de persuasivi au fost prelații Bisericii Catolice la Constanța? I-au cerut să retracteze, dacă nu va fi ars pe rug! Ceea ce i-a înfuriat cel mai tare a fost afirmația lui Huss că papii pot face greșeli și că Biserica adevărată nu este cea a Romei... A fost condamnat la moarte prin ardere pe rug. Câteva amănunte grăitoare:
În fața condamnării la moarte Jan Hus a spsus: „Puteți să ardeți această gâscă (Huss înseamnă „gâscă” în limba cehă), dar din cenușa ei va apare o lebădă...”
Printre cei ce aduceau lemne să le pună la picioarele rugului, a venit și o bătrânică. Huss a exclamat: „Sfântă simplicitate!” Adică, ce ignoranți pot fi oamenii, din prostie „sfântă”.
În tip ce era ars, a cântat psalmi, printre care și cel în care se spune: „Doamne, în mâinile tale îmi încredințez spiritul...” Exact cum făcuse Mântuitorul nostru pe cruce!
Biserica Husită
Mișcarea pornită de Huss nu s-a stins odată cu rugul pe care a ars trupul lui! Cehii ce au acceptat credința au organizat Biserica Reformată Cehă. Ea a continuat să existe multe secole după martirajul întemeietorului ei, Huss. Reformații cehi au fost persecutați, dar s-au apărat prin metoda taberii încercuită de căruțe puse în cerc cu roțile legate cu lanțuri. Se pare că țăranii transilvaneni participanți în Răscoala de la Bobâlna (1437) au adoptat felul de luptă al husiților. Întrebarea este au adoptat doar felul de luptă, sau au adoptat și credința husită? Există dovezi că Reforma Husită a influențat și pe locuitorii din Transilvania. Sub influența husiților s-au efectuat primele traduceri ale Scripturii în limba română, textele maramureșene. Maramureșul cu zonele din jur a fost influențat de Reforma hustiă! O altă dovadă a influenței husite este, cred eu, salutul locuitorilor zonei respective: „Lăudat fie Isus!” la care se oferă răspunsul „În veci fie lăudat Numele lui!”
Mișcări în Olanda
Cam în aceeași vreme, pe la 1380, în Olanda se experimentează o reformă religioasă. Un oarecare credincios, Gerhard (Groote) din Deventer, este ordinat ca diacon în 1379 și începe să predice în limba poporului prin orașele Olandei. Mulțimi mari de oameni vin să îl asculte, așa încât sanctuarele bisericilor erau prea mici pentru adunările sale. Oamenii lăsau totul și se duceau să îl asculte. Gerhard condamnă clerul corupt și leneș și propovăduiește o reîntoarcere la modul de viață simplu al lui Christos.
Autoritățile religioase se alertează, și episcopul orașului Utrecht îl declară eretic, după care retrage autorizația diaconilor de a predica. Curând adepții lui Gerhard se organizează într-o comunitate religioasă intitulată Frații Vieții Simple unde se citeau Scripturile, se practica rugăciunea și se trăia în pietate. Cei ce se alătură mișcării se dedică unei vieți de muncă asiduă în care pun deoparte timp pentru a studia doctrinele creștine și a practica morala creștină. Printre preocupările lor este și aceea de a copia manuscrise a căror valoare era recunoscută.
Gerhard moare din cauza unei ciumi pe care o contractează în timp ce îngrijea alte victime ale epidemiei. Nu avea nici 45 de ani, dar lucrarea începută de el continuă. Comunitatea Fraților organizează școli în care se studiau nu doar Scripturile, ci și clasicii greci și romani. Apariția tiparului este primită cu entuziasm de reprezentanții mișcării (printre care Alexander Hegius) care formează o adevărată școală de gândire. Marea realizare a acestor frați – școlile pentru copii unde se învăța Biblia și se explica trăirea creștină, este preluată de iezuiți ce au pus mâna pe aceste instituții educative în timpul Contra-Reformei.
Protestantismul a fost acela care a promovat învățământul public, mișcarea prin care se acorda educație tuturor copiilor, fără discriminare din punct de vedere social. Catolicii nu au făcut lucrul acesta decât după ce Reforma a încetățenit și legiferat educația școlară a copiilor. La moartea lui Alexander Hegius, în 1498, acesta lăsa în urma sa doar hainele sale și cărțile sale. Averea o împărțise săracilor în secret. Dar istoria a relevat faptul că în școala sa s-au format învățați și erudiți printre care Nicolae Cusanus, Erasmus, Rudolf Agricola și Thomas Kempis, cel care a scris nemuritoarea carte Imitatio Christi.
Mișcări în Italia
Nici Italia nu a scăpat de influența mișcărilor de primenire spirituală ce au premers Reforma Lutherană. În Italia s-a făcut cunoscut Jerome Savonarola, preot catolic din Florența (1452-1498). Orașul Florența era condus de familia Medici și era un centru bogat, cu oameni educați, dar care trăiau în imoralitate și ignoranță religioasă. Savonarola nu pune accent pe o reformă teologică, ci pe una morală. El începe să predice împotriva păcatului și să ceară pocăință! Oamenii se duc cu miile să îl asculte. Mișcarea prinde proporții, așa că cetățenii Florenței îl fac conducător al orașului. Astfel începe în istoria Florenței un experiment de asanare a moravurilor păcătoase. Este interzisă prostituția, sunt declarate ilegale jocurile de noroc, pornografia, etc.
Cei ce aveau de pierdut prin astfel de reforme s-au coalizat și au trecut la acțiune imediată. Papa intervine în aceast situație. Se simțea personal atact, deoarece el însuși era un preacurvar și își promova copiii din prostituție în funcții importante, fie în Biserică, fie în viața publică. Papa Alexandru VI îi cere să tacă! Savonarola însă nu tace. Papa îi propune să îl avanseze și îi oferă pălăria de cardinal, dacă va înceta cruciada lui împotriva păcatelor clerului... Savonarola refuză. Ca urmare este arestat, și în cele din urmă ars pe rug... Era anul 1498, finele secolului. Nimeni nu bănuia însă ce forțe vor fi descătușate în numai câțiva ani printr-un alt călugăr, de data aceasta din Germania.
Rugurile aprinse nu se mai sting
Ce se întâmplă? Peste tot în Europa se aprind ruguri pe care sunt arși cei ce refuză dogmele Bisericii Catolice și își afirmă credința în Domnul Isus, dar odată cu rugurile se extind focurile trezirilor spirituale. Alți și alți oameni încep să citească Scriptura și înțeleg că credința creștină este alta decît cea promovată de Biserica Catolică. Dumnezeu ridică în fiecare popor al Europei oameni care cunosc Scripturile și predică pe Christos. Lanțurile care de veacuri au legat pe oameni în ignoranța promovată de Biserica Catolică încep să se rupă! Bărbați și femei, copii și bătrâni devin liberi prin Evanghelie, și încep să trăiască conform cerințelor Bibliei. Toată Europa este bulversată. Lucrurile încep să se schimbe! Se schimbă Bisericile. Apar Biserici protestante în Germania, în Olanda, în Franța, în Cehia, în Flandra, în Transilvania... Apar mișcări de trezire a conștiinței naționale. Se formează națiunile și se dezvoltă economiile naționale. Se primenește viața culturală a societății. Se promovează învățământul public, se înființează societăți științifice și se dezvoltă științele, se descoperă legi noi în domeniul fizicii și descoperirile se aplică practic în domeniul tehnic. După revoluția spirituală din Europa s-a trecut la revoluția culturală, după care s-a experimentat revoluția industrială, și prin toate acestea a apărut societatea modernă a Vestului. Totul se datorește faptului că oamenii s-au reîntors la Scriptură, au crezut Cuvântul lui Dumnezeu și au trăit după Cuvântul lui Dumnezeu.
În loc de epilog
Ce credeți că se poate întâmpla astăzi, dacă oamenii s-ar reîntoarece la Scripturi? O schimbare greu de descris! Necazul este că intrăm într-un Nou Ev Mediu, al ignoranței religioase, când oamenii se depărtează de Biblie și urmează învățăturile stricate și periculoase ale unor oameni însemnați cu fierul roșu în conștiința lor. În locul preoților din Evul Mediu ce făceau „hocus pocus” și prosteau mulțimile, avem astăzi șarlatanii contemporani care înșeală mulțimile că ei au putere miraculoasă de vindecare, au putere să spună un cuvânt și te vor face bogat, au putere să îți schimbe necazul în bucurie dacă le oferi bani! La fel cum în Evul Mediu oamenii cumpărau ulei sfânt în care arsese sfântul cutare, și cumpărau bucăți din crucea sau din coroana de spini a lui Isus, la fel astăzi șarlatanii religioși vând tot felul de artifacte ce au putere miraculoasă. Nu e greu de observat existența șarlatanilor harismatici care vând batiste pe care ei le-au uns cu ulei și peste care ei și-au pus mâinile, batiste ce chipurile au putere să vindece pe cei ce le cumpără! Probabil că până la urmă îi vindecă de credulitate, dar între timp banii lor au îmbogățit pe șarlatani! Experimentăm o reîntoarcere la Evul Mediu întunecat odată cu mișcarea harismatică!
În locul Papei și a împuterniciților lui avem astăzi apostoli falși ce manipulează masele și le țin în ignoranță! Avem profeți falși ce pretind că ei au autoritate să îți spună ce să crezi și cum să trăiești, că Biblia nu este suficientă, sau e revelație mucegăită! Scripturile sunt ignorate și „revelațiile” de doi bani ale apostolilor și profeților falși sunt ținute la cinste! Sola Scriptura a fost una din tezele mari ale Reformei! Când ne vom întoarce la Scriptură și numai Scriptura va fi autoritatea spirituală a vieții noastre, creștinismul va fi altul! Falsitatea va fi recunoscută și condamnată. Învățăturile eretice vor fi eliminate, și masele mari de oameni vor trăi în libertate și lumină sub autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu!
Să ne rugăm ca Domnul să aducă o nouă epocă de reîntoarcere la Scriptură!